Transportul funerar internațional presupune deplasarea unei persoane decedate din statul în care a avut loc decesul către statul în care urmează să aibă loc înhumarea sau, după caz, o altă procedură funerară permisă de legislația aplicabilă.
Practic, procesul începe mult înainte ca vehiculul funerar să plece la drum. Mai întâi trebuie constatat și înregistrat oficial decesul. Apoi trebuie stabilit dacă persoana poate fi eliberată de spital, morgă, institut medico-legal sau de autoritatea competentă. În anumite cazuri, de exemplu atunci când cauza morții este investigată, eliberarea trupului poate depinde de finalizarea unor proceduri medico-legale sau judiciare.
Urmează pregătirea pentru transport, obținerea documentelor sanitare și administrative și, atunci când situația o cere, emiterea pașaportului mortuar. Abia după finalizarea acestor formalități poate fi organizată efectiv deplasarea către România.
În România, Legea nr. 102/2014 stabilește că transportul persoanelor decedate se efectuează în sicrie cu capac și cu autovehicule special amenajate, cu respectarea normelor sanitare și antiepidemice. Normele tehnice și sanitare aplicabile serviciilor funerare conțin, la rândul lor, cerințe referitoare la vehiculele destinate inclusiv transportului internațional.
Primele lucruri pe care trebuie să le faci după un deces survenit în străinătate
Confirmă unde se află persoana decedată
Primul pas este să afli instituția care are în custodie persoana decedată: spital, morgă, institut de medicină legală, casă funerară sau o altă instituție desemnată de autoritățile locale. Dacă există o anchetă privind împrejurările morții este important să afli dacă trupul poate fi eliberat pentru repatriere decedati sau dacă trebuie așteptată autorizarea autorităților competente.
Contactează autoritățile consulare române
În cazul unui cetățean român decedat în străinătate, ambasada sau consulatul pot oferi informații și asistență în legătură cu formalitățile necesare. Instituția consulară te poate ajuta cu informații, documente și anumite formalități, însă transportul propriu-zis este, în mod obișnuit, organizat prin intermediul unui operator funerar specializat.
La nivel european, regulile privind protecția consulară prevăd inclusiv posibilitatea acordării de sprijin în cazul decesului unui cetățean în străinătate, precum și asistență privind înregistrarea decesului și repatrierea rămășițelor.
Acte necesare pentru transportul funerar internațional
Certificatul de deces
Certificatul de deces dovedește oficial faptul că persoana a decedat și este emis în conformitate cu regulile statului în care a fost înregistrat decesul.
Dacă documentul este emis într-o altă țară a Uniunii Europene și urmează să fie prezentat unei autorități dintr-un alt stat membru există reguli europene care simplifică anumite formalități privind autenticitatea documentelor publice. Portalul oficial Your Europe arată că documentele publice privind decesul se numără printre categoriile pentru care, în situațiile acoperite de Regulamentul european aplicabil, autoritățile altui stat membru nu pot solicita apostilă pentru confirmarea autenticității.
Documentele de identificare ale persoanei decedate
În procesul de întocmire a dosarului pot fi solicitate pașaportul, cartea de identitate sau alte documente prin care este confirmată identitatea persoanei decedate.
Aceste acte sunt importante inclusiv pentru verificarea datelor care vor apărea în documentele funerare și consulare. Chiar și cea mai mică diferență de ortografie între numele înscris în certificatul de deces și cel din actul de identitate poate crea probleme administrative, motiv pentru care datele trebuie verificate atent înainte ca documentele finale să fie emise.
Documentele sanitare și de pregătire a persoanei decedate
În funcție de legislația statului de plecare și de modalitatea de transport, pot fi solicitate documente care certifică modul în care persoana decedată a fost pregătită pentru transport, inclusiv documente sanitare sau certificate referitoare la îmbălsămare, atunci când aceasta este necesară.
În anumite circumstanțe, cauza decesului poate determina aplicarea unor măsuri sanitare speciale. Normele române prevăd, de exemplu, cerințe distincte în cazul deceselor provocate de anumite boli contagioase. De aceea, înainte de pregătirea sicriului și emiterea documentelor, operatorul funerar trebuie să verifice regulile sanitare aplicabile cazului concret.
Autorizațiile necesare transportului
Pentru aducerea în România a unei persoane decedate, serviciul oficial eConsulat indică existența unor aprobări specifice. Conform informațiilor publicate de autoritățile române și prevederilor Legii nr. 102/2014 citate de eConsulat, sunt avute în vedere aprobarea oficiului consular al României din statul respectiv, aprobarea autorităților de sănătate publică din țara respectivă și declarația de primire din partea administrației cimitirului unde urmează să aibă loc înhumarea.
Pașaportul mortuar
Pașaportul mortuar nu este un pașaport în sensul obișnuit al cuvântului și nu înlocuiește certificatul de deces, ci reprezintă un document destinat autorizării transportului funerar internațional în situațiile în care legislația și convențiile aplicabile îl impun.
Pentru transporturile către România, eConsulat precizează că secțiile consulare ale misiunilor diplomatice și oficiile consulare române autorizează transporturile funerare vizate prin eliberarea pașaportului mortuar.
În cazul repatrierii către România în condițiile prezentate de eConsulat, pașaportul mortuar este eliberat prin intermediul misiunii diplomatice sau oficiului consular român competent. Cerințele exacte pot varia în funcție de țara în care s-a produs decesul, motiv pentru care platforma eConsulat permite consultarea informațiilor specifice fiecărei țări și fiecărui consulat.
Cum se desfășoară procedura de repatriere?
După constatarea decesului, autoritățile locale înregistrează evenimentul conform legislației statului respectiv. Este emis certificatul de deces și se stabilește dacă persoana poate fi eliberată pentru transport. Dacă există o autopsie, o investigație penală sau o procedură medico-legală, repatrierea poate începe numai după ce instituțiile competente permit acest lucru.
Ulterior, operatorul funerar poate prelua persoana decedată și poate efectua procedurile de pregătire impuse de normele locale și de regulile transportului internațional.
Se pregătește apoi dosarul necesar repatrierii. În funcție de țară și caz, acesta poate cuprinde certificatul de deces, documente de identitate, documente sanitare, acte privind pregătirea sau sigilarea sicriului, autorizații de transport, declarația cimitirului de destinație și documentele necesare obținerii pașaportului mortuar.
După verificarea documentelor, transportul poate fi autorizat și poate pleca spre România.
Transport funerar rutier vs. aerian
Modalitatea de transport este aleasă în funcție de distanță, țara de plecare, urgență, buget și regulile aplicabile.
Transportul funerar rutier
În cazul repatrierilor din multe țări europene, transportul rutier este una dintre variantele utilizate frecvent deoarece permite deplasarea directă de la locul preluării către localitatea din România unde va avea loc ceremonia.
Transportul trebuie realizat însă cu vehicule corespunzătoare activității funerare. Legislația română prevede folosirea autovehiculelor special amenajate pentru transportul persoanelor decedate, iar normele sanitare conțin cerințe inclusiv pentru autovehiculele utilizate în transport internațional.
Transportul funerar aerian
Atunci când distanța este foarte mare sau repatrierea are loc de pe alt continent, transportul aerian poate deveni varianta mai potrivită.
În acest caz, procedura trebuie coordonată nu doar cu autoritățile și consulatul, ci și cu operatorii cargo, aeroporturile și serviciile funerare care asigură preluarea la plecare și la sosire. Companiile aeriene pot avea propriile condiții privind ambalarea, documentația, rezervarea spațiului cargo și predarea sicriului.
Tocmai de aceea, o ofertă de transport aerian trebuie analizată ca serviciu complet, nu doar prin prisma prețului unui segment de zbor.
Ce se întâmplă dacă persoana a fost incinerată?
Procedura este diferită atunci când nu este transportat corpul persoanei decedate, ci urna funerară. Pentru transportul urnei sunt recomandate ca documente însoțitoare certificatul de deces și adeverința de incinerare.
Traduceri, apostile și documente străine
Partea documentară este una dintre zonele în care apar cele mai multe neînțelegeri.
De exemplu, faptul că un certificat de deces a fost emis în Uniunea Europeană nu înseamnă automat că nu va fi necesară nicio traducere. Regulile europene simplifică recunoașterea autenticității mai multor categorii de acte publice și elimină apostila pentru documentele incluse în domeniul Regulamentului, printre care se află și documentele privind decesul. Totuși, cerințele de traducere trebuie analizate separat. În anumite situații, autoritatea emitentă poate furniza un formular standard multilingv care însoțește documentul și poate reduce nevoia unei traduceri oficiale.
Pentru documentele emise în afara Uniunii Europene, situația poate fi diferită. Poate deveni relevantă existența Convenției de la Haga privind apostila sau a unor acorduri bilaterale, iar în alte situații pot exista proceduri de supralegalizare. Din acest motiv, nu este indicat să comanzi traduceri sau legalizări înainte de a verifica exact ce solicită autoritatea căreia îi va fi prezentat documentul.
